Parcul National Cheile Nerei

Suprafata Parcului este de 36.758 ha, din care fond forestier 30.169 ha, fanete 3.705 ha, pasuni 2.350 ha, alte categorii de terenuri agricole 116 ha, alte terenuri 418 ha. Parcul este constituit dintr-un platou calcaros strabatut de raul Nera si afluentii sai, dand nastere unor sectoare de chei dominate de pereti abrupti în care grotele, pesterile, lacurile carstice (Lacul Dracului, Ochiul Beiului), izbucurile (Izbucul Bigar si Iordan) si cascadele (Cascada Beusnita) sunt frecvent întalnite. Alaturi de acestea apar sectoare de tunele si poteci de acces sapate în stanca de catre om.

Flora, foarte bogata, tipic forestiera, este reprezentata prin 1086 taxoni (60% din flora judetului). Printre raritati mentionam: tisa, alunul turcesc, arborele mamut, ghimpele si cornisorul. Fauna este reprezentata prin 1890 taxoni de nevertebrate si 124 taxoni din cadrul vertebratelor. Dintre speciile rare amintim: scorpionul, vipera cu corn, gusterul, fasa mare, lilieci, etc. Puncte de acces in Parc: Oravita, Sasca Montana, Sopotu Nou, Carbunari, Bozovici, Anina; Acces auto: pe DN57b din Baile Herculane pe ruta Bozovici – Sopotu Nou – Anina – Oravita; pe DN57b din Timisoara pe ruta Oravita – Sasca Montana – Carbunari; pe DN58 din Resita pe ruta Anina – Bozovici. Bijuteriile Parcului:

- Lacul Dracului: Fenomen carstic unic in Romania. Apa are o culoare aparenta albastru-verzuie, diametrul de 20 m, 700 de mp si o adancime maxima de 12-13 m, fiind format prin prabusirea tavanului pesterii alaturate si alimentat prin fisurile carstice. - Lacul Ochiul Beiului: Un lac albastru, care nu ingheata niciodata. Are o suprafata de 284 mp, adancimea maxima de 3,6 m. Traditia spune ca neasemuitele frumuseti ale zonei, ce ascunde atatea minuni si mistere, sunt alimentate mereu de “lacrimile” unui bei legendar, de unde si numele pe care acest loc l-a imprumutat de la cel ce a pornit candva legenda: “Ochiul Beiului”.

Gura Portitei - Tulcea

Gura Portitei este un loc salbatic, locuit de lipoveni, si atestat documentar pe harti inca din 1710. Satul de vacanta Eden este primul sat de vacanta din Romania clasificat la categoria trei stele si dotat cu 160 de locuri de cazare. Intr-un secol de civilizatie, inceputul de lume apare drept o alternativa tentanta.

Dupa aproape 300 de km pe sosea de la Bucuresti la Jurilovca, apoi cu vaporasul sau cu salupa rapida, traversand apele Golovitei, se ajunge la Gura Portitei. Bun venit! Aici esti in siguranta. Te afli pe teritoriul in care tentaculele tranzitiei nu te mai pot ajunge. Societatea Piscicola Tour SRL Tulcea s-a implicat in construirea unui complex turistic de trei stele, amplasat la Gura Portitei, localitate situata la 50 de km sud de Tulcea. Botezat "Eden", satul de vacanta dispune de toate facilitatile pentru a putea fi regasit in cataloagele celor mai prestigioase firme turistice din lume. Locul in care este amplasat complexul "Eden" a conservat farmecul si naturaletea pe care a avut-o de pe vremea cand primul El si prima Ea au calcat limba de nisip dintre Lacul Golovita si Marea Neagra. Posibilitatile de cazare se adreseaza tuturor gusturilor.

Salina din Turda

Zacamantul de sare de la Turda s-a format cu aproximativ 18 milioane de ani in urma. Depozitul salifer sedimentar transilvan se intinde pe toata rama vestica a Depresiunii Transilvaniei, aflorand in zonele anticlinale:Depresiunea Maramuresului, apoi Turda - Ocna Mures si terminand cu Ocna Sibiului. Masivul de sare gema Turda - Valea Sarata (Durgau) situat in partea de N-E a orasului are o suprafata de 45 kmp si o adancime de 1200 m. Forma este de perna (alungita), are intercalatii de sisturi argiloase si este acoperit de un strat de sisturi argiloase si pietris cu o grosime intre 0 si 1500 m. Aproape de suprafata, sarea este pura, solida, cristalizata, cu granule mari, dar in adancime contine nisip fin diseminat. Continutul de NaCl este intre 98-99%. Rezerva geologica estimata aici este de 38. 750 milioane tone.

Exploatarea sarii la Turda dateaza inca din epoca romana, fiind una dintre cele mai importante activitati economice care au contribuit la dezvoltarea localitatii Potaissa, alaturi de importanta militara a acesteia. Exista argumente istorice ca exploatarea sarii in aceasta zona a continuat si dupa retragerea aureliana. Primul document care atesta extractia sarii dateaza din 1271. In feudalismul dezvoltat (sec. XIV-XVII) exploatarea sarii era organizata in "Camari de sare". Existau doua feluri de camari de sare: unele faceau exploatare, depozitare si transport pana la apa (Turda, Cojocna, Ocna Dejului, Sic), iar altele faceau transportul pe apa si desfacerea. Camara principala era cea de la Turda - potrivit unui raport din 1552. Despre sarea de la Turda se spunea ca este buna si tare. "Ocna cea Mare" sau "cea Veche" avea o adancime de cca. 45 m si o latime de cca. 18m intr-o parte si 5 m

Insulelor Palomino

În portul Callao al Limei peruane, malul ospitalier al Oceanului Pacific primeşte zilnic cei câţiva turişti atraşi enigmatic de reclamele pentru un tur la Insulele Palomino, în timpul sezonului estival. Atunci, soarele astâmpărat şi căldura umedă suportabilă dau la iveală un oraş colonial şi modern deopotrivă, un loc al contrastelor, al muzeelor pline de aur precolumbian, al grădinilor ivite din neantul deşertului şi al neobositelor menajere cu pielea ciocolatie, urmându-şi tăcute stăpânele bogate şi împingând apăsat prin magazine coşurile pline de cumpărături.

Turiştii opriţi în port sunt feriţi însă de zgomotul continuu al capitalei Lima, o combinaţie interesantă de huruituri, claxoane şi gălăgie omenească. Fiecare dintre cei cu rucsac mic, ghid de călătorie şi pălărie de soare caută cu privirea barca promisă de agenţia de turism, undeva între orizontul perfect şi cheiul betonat, împodobit cu un parc. Întârzierea însă nu ar face cinste turismului peruan, astfel că se poate ghici ora exactă după apariţia ghidului şi, nu mult după aceea, a bărcii destul de micuţe, pregătite pentru călătoria pe ocean a celor treizeci de curioşi. Abia după ieşirea din zona portului înţelegi de ce, imediat urcaţi la bord, primim câte o pastilă pentru rău de mare, avertizaţi de efectul ce urma doar la jumătate de oră după înghiţire. Curenţii puternici ai oceanului agită puternic străfundurile şi valurile sunt ameninţătoare, sfidând nemişcarea şi albastrul unui cer limpede. Pentru cei fără de noroc, cum sunt eu, răul de mare devine o supărătoare neputinţă de moment, împiedicându-ne să ne bucurăm pe deplin de priveliştea liniei oraşului şi determinandu-ne să invidiem, bineînţeles, pe cei zâmbitori şi guralivi, nepăsători faţă de tangajul şi ruliul neîncetate ale bărcii uşoare.

Festivalul Florilor de Cires in Japonia

Nenumarate mituri si legende exista despre Japonia. Probabil, cand ne gandim la Japonia, ne vin in minte cateva imagini simbol: Muntele Fuji, samuraii, luptatorii de sumo, copaceii bonsai, gheisele, strazile aglomerate si pline de reclame luminoase din Tokio, personaje din animeurile japoneze si... poate florile de cires japonez.

Cu toate acestea, toate aceste simboluri si clisee formeaza doar o imagine superficiala a Japoniei - un stat insular in Pacific, format din patru insule principale si aproximativ 4.000 de insule mai mici. Tara Soarelui Rasare ofera o diversitate sociala, culturala si peisagistica fantastica. In Japonia poti vedea locuri minunate, poti intalni oameni extraordinari si poti face atatea lucruri noi si inedite. De la vizitele in vechile orase imperiale Nara si Kyoto la serile de karaoke in cluburile din Tokyo, participarea la Festivalul Florii de Cires, in aprilie, este poate cea mai fermecatoare experienta nipona pe care trebuie sa o traiesti macar o data in viata!
SAKURA este numele ciresului japonez! Pe cand floarea de cires simbolizeaza in China frumusetea feminina, in Japonia ea simbolizeaza mai degraba natura efemera a vietii. In timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, sakura a fost folosita de autoritatile japoneze pentru intretinerea sentimentelor nationaliste. Cert este ca, dincolo de frumusetea greu de pus in cuvinte a Ciresilor Japonezi infloriti, SAKURA are o simbolistica speciala pentru japonezi. Si Festivalul Ciresilor Infloriti a devenit un symbol al Japoniei deasemenea.